)
Articol de Mihai Mironică - Publicat joi, 19 iunie 2025 09:43 / Actualizat joi, 19 iunie 2025 09:43
S-a încheiat prima etapă a Mondialului cluburilor. Am văzut o PSG impresionantă, cele două superforțe ale Madridului dezamăgitoare, Premier League reprezentată solid, falanga sud-americană păstrând un nivel ridicat și, peste toate, o echipă arabă care a făcut un rezultat istoric în compania aristocraților supremi.
Al Hilal a arătat, cu egalul demn scos în fața Madridului, că are un sens sportiv această ciocnire a lumilor propusă la Mondialul cluburilor. Ca de altfel și Monterrey cu egalul său în fața finalistei Champions League, Inter.
Cât despre Fluminense, ea deja a obținut și aprecierea adversarilor de la Borussia Dortmund, care au admis că au scăpat bine cu acel egal, după ce, 90 de minute, cea mai în formă echipă din Europa a finalului de sezon a reușit doar un șut obosit pe poarta matusalemicului Fabio, goalkeeperul de 44 de ani al lui Fluminense.
Proiectul inițiat de FIFA a fost atacat mai ales prin prisma scorului zdrobitor reușit de Bayern în fața lui Auckland City, 10-0. Doar că Bayern are acest obicei, să producă dezastre chiar și în cele mai selecte contexte.
În spațiul cel mai rarefiat al fotbalului mondial, în Champions League, Bayern a terorizat-o pe Dinamo Zagreb cu 9 goluri, iar Barcelonei i-a produs o traumă care s-a întins pe mai mulți ani cu acele 8 goluri pe care i le-a marcat în noaptea de Halloween a fotbalului catalan.
Mi se pare totuși nobil să ai la masa unui Mondial toate colțurile lumii, chiar și cele mai puțin dezvoltate. Până la urmă, primele apariții ale Africii, de exemplu, la Mondialul naționalelor au fost de un ridicol sublim. Dar fotbalul s-a dezvoltat și acolo și vedem cum Maroc ajunge în semifinale de Mondial, iar Senegal tocmai ce o învinge pe mama fotbalului, Anglia.
Kovacs, ia microfonul cu tine!
Mi se pare de apreciat și încercarea de a se cuceri și mai mult din această piață extraordinară care este America. “Rose Bowl” a arătat fabulos cu cei 80.000 de oameni veniți să vadă show-ul făcut de mașinăria formidabilă a lui Luis Enrique, PSG.
Excepțional și momentul în care Istvan Kovacs a explicat spectatorilor de pe arena din Pasadena și celor din toate colțurile lumii de ce a dictat penalty. Cât de mult mi-ar plăcea să văd așa ceva și pe stadioanele noastre. Să mai spargem din această lege a tăcerii care învăluie arbitrajul ce pare un Vatican ferit de ochii publicului.
Dincolo de imperfecțiunile sale, Mondialul cluburilor vine cu această confruntare fascinantă între Europa și America, mai ales cea latină. Palmeiras-Porto, Boca Juniors-Benfica, Inter-Monterrey, Fluminense-Borussia Dortmund au fost afișe pe care mereu mi le-am dorit.
Aveam Cupa Intercontinentală, dar acum Mondialul vine cu un contigent de 10 echipe de peste Ocean contra a 12 cluburi de pe Vechiul Continent. Parcă Mondialul cluburilor ne propune un răspuns la burlesca întrebare a fostei televiziuni de noapte, cine ar fi câștigat dacă s-ar fi luptat dacii cu cowboyii?
În plus, e interesant să vezi care este nivelul în Africa și Asia și să descoperi, în universul pestriț de la Miami, că Salem Al Dawsari se poate ridica la înălțimea lui Vinicius.
Bani, dar și mai mult de atât
Toate inovațiile din fotbal au avut de înfruntat un grad de reticență. Am spus că UEFA a inventat pentru săraci ca noi Conference League, dar imensul Mourinho și-a tatuat trofeul când l-a cucerit. Mihai Stoichiță întreba public “la ce-mi ajută mie Nations League?”, dar irepetabilul Cristiano a plâns când a cucerit trofeul.
Toată lumea-și dorește să fie la Mondialul criticat de toată lumea. Barcelona a contactat FIFA pentru a-i lua locul exclusei Leon. Și să fie nu oricum, ci cât mai bine. De aceea Madridul, care putea să-l aibă moca pe Alexander-Arnold de luna viitoare, i-a plătit lui Liverpool 10 milioane de euro pentru a-l putea duce pe englez luna asta să lupte în America.
Acolo unde bătălia este teribilă pentru o felie cât mai babană din miliardul pus în joc de FIFA. Dar nu este numai despre bani. Chelsea, PSG, Manchester City, Al Hilal sunt cluburi cu niște resurse inepuizabile. Este și despre cele mai ațâțătoare, râvnite două cuvinte din fotbal, din sport: campion mondial.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
